SCURT ISTORIC

Liberalismul, ca şi curent filosofico-politic a apărut şi s-a dezvoltat în Europa de Vest în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Iniţial a fost un curent de stînga, apoi evoluează spre dreapta spectrului politic. Pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi naturale (fundamentale) pe care nici o putere nu le poate încălca. Marea Britanie este considerată a fi patria liberalismului. Teoreticienii principali ai liberalismului sunt consideraţi a fi: John Loke, Ch. Montesquieu, S. Mill, A. Smith, T. Malthus, D. Ricardo ş.a.

PRINCIPII DOCTRINARE LIBERALE
Liberalismul promovează libertăţile individuale, sociale, economice şi politice. Este preocupat de: primatul individului în faţa societăţii, egalitatea în faţa legilor, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, toleranţa în raport cu convingerile şi opţiunile celorlalţi. Libertatea individuală este un obiectiv major, de aceea liberalismul urmăreşte garantarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Liberalismul urmăreşte modernizarea societăţii, scoaterea instituţiilor din autarhie, din imobilism. Modernizarea poate fi posibilă printr-o stabilitate şi coeziune socială, bazată pe reducerea surselor de tensiune şi de conflict. Un alt element necesar evoluţiei societăţii este, conform principiilor liberale, stabilitatea socială, care se va obţine prin dezvoltarea clasei de mijloc: întreprinzători privaţi, elitele tehnocraţiei şi profesiunilor liberale, vârfurile muncitoreşti şi meşteşugăreşti, fermieri şi ţărani proprietari.
În plan economic, liberalismul este adeptul declarat al capitalismului, al pieţei şi al economiei de piaţă. În activitatea economică statul trebuie să aibă un rol limitat. Rolul statului rămâne important doar în politica monetară, în alocarea resurselor bugetare pentru obiectivele de interes naţional şi în definirea cadrului legislativ bazat pe garantarea dreptului de proprietate. Liberalii consideră că: – între voinţa consumatorului şi posibilităţile producătorului trebuie să existe doar piaţa şi legile ei specifice; – trebuie urmărită îngrădirea, prin concurenţă, a monopolului şi eliminarea ingerinţelor administraţiei şi birocraţiei; – un pilon de bază al dezvoltării economice este libera circulaţie a mărfurilor, capitalului şi forţei de muncă.
În plan politic liberalismul este ferm ataşat valorilor democraţiei, pluralismului şi statului de drept. El promovează competiţia deschisă în viaţa politică internă şi este adversarul proiectelor abstracte, mesianice sau dogmatice. Se pronunţă contra oricăror forme de extremism sau radicalism, conştient de faptul că nimeni nu dispune de “truse universale”. Respectatea instituţiilor statului de drept este, de asemenea, un element specific doctrinei liberale, la fel ca şi principiul ce promovează limitarea prerogativelor statului şi ale altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.

LIBERALISMUL ÎN ROMÂNIA
Curentul liberal a apărut în spaţiul românesc la începutul secolului al XIX-lea, mai ales pe filieră franceză. A fost îmbrăţişat în special de tinerii proveniţi din elita social-economică a Principatelor (Ţara Românească şi Moldova): fraţii Brătianu, fraţii Golescu, C.A.Rosetti, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Alexandu Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu ş.a., majoritatea având studii universitare la Paris. Toţi aceştia au fost personalităţi marcante ale revoluţiei de la 1848, dar şi ale momentului 1859 – unirea Principatelor. După o evoluţie constantă a grupărilor liberale, fie ele radicale sau moderate, în 1875 s-a ajuns la crearea Partidului Naţional Liberal (primul partid politic din România).
De atunci şi până astăzi, guvernările PNL au fost legate de toate momentele importante din istoria ţării: 1877-1878 (cucerirea independenţei de stat), 1916-1918 (războiul pentru întregirea neamului şi Marea Unire), 2007 (aderarea la Uniunea Europeană).
Astăzi Partidul Naţional Liberal este continuatorul gândirii liberale din România şi singurul partid autentic de dreapta din ţară. Este un partid modern, adaptat realităţilor României actuale, un partid cu puternice accente doctrinare neoliberale. În practica politică, economică, socială şi culturală a ţării PNL implementează, în principal, valorile şi principiile liberale, fără a omite elemente specifice doctrinelor conservatoare sau creştin-democrate, şi chiar, atunci când este necesar, valori şi principii care sunt specifice mai curând social-democraţiei. În Parlamentul European europarlamentarii liberali români fac parte din grupul ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa).